Despre evreimea timisoreana

Reperele Timişoarei evreieşti


Scurt istoric

Chiar dacă vestigii ale prezenţei evreilor din Banat datează din secolele ll –lll e.a., existenţa comunităţii evreieşti din Timişoara a fost menţionată în documentele de predare a cetăţii, încheiate în 1716 de comandantul trupelor turceşti cu comandantul armatei austriece, prinţul Eugeniu de Savoia. În cimitirul vechi de rit spaniol se află morminte din perioada ocupaţiei turceşti, dintre care cel mai vechi este cel al lui Azriel Assael, decedat în 1636, care o fost rabin şi chirurg. La un veac de la dispariţia acestuia, rabinul Meir Amigo şi alţi patru evrei din Istambul au fost autorizaţi să se aşeze în oraş. O dată cu începerea introducerii drepturilor cetăţeneşti în Imperiul Austro-Ungar, s-a dezvoltat numeric comunitatea evreilor din Timişoara, ajungând la aproape 7000 de persoane, în perioada Primului Război Mondial (aproximativ 10% din totalul populaţiei). O personalitate deosebit de importantă în galeria rabinilor Timişoarei o reprezintă Oppenheim sau Oppenheimer Zvi Hirsh ben David (1821-1859), supranumit “Gaon Rabbi Herschele Temeswarer”. El a fost o personalitate religioasă ce s-a bucurat de recunoaştere europeană, iar mormântul său construit în stil mausoleu a devenit un loc de pelerinaj pentru evrei şi neevrei. Primul rabin al Timişoarei a fost rabinul sefard Iacob Moises (1739-1741). Iacob Wolf, ce păstorea în prima sinagogă din cartierul Cetate, sau “Judenhof”, pentru aşchenazimi şi sefaradimi deopotrivă, a devenit în 1764 “Oberrabbiner al Transilvaniei” la Alba Iulia, centrul vieţii iudaice la acea vreme, unde erau atunci 3000 de evrei. Între anii 1879 şi 1908, în sinagoga din Cetate a păstorit rabinul-savant dr. Mauriţiu Löwy, căruia i-a urmat până în 1970 Maximilian Drechsler. În templul ortodox din Iosefin au oficiat succesiv Prim Rabinii Shück, tatăl şi fiul.În perioada interbelică, Timişoara a avut cea mai mare populaţie evreiască de până acum, ea numărând peste 12.000 de persoane, adică peste 10% din populaţia Timişoarei din acele timpuri.Profesorul Oscar Schwartz consemnează în lucrarea sa Trecutul şi prezentul vieţii comunitare evreieşti din Timişoara şi Banat: “Războiul al doilea mondial şi persecuţiile evreilor ce l-au precedat, şi-au revărsat umbra urii şi asupra evreimii timişorene, ca şi asupra întregii evreităţi din România.” În acest context, să ne gândim doar la cele 2833 de persoane care au fost trimise la muncă obligatorie până în 1943. Aceste tabere în care umilinţele, ura, ferocitatea umană şi-au arătat, mai tot timpul, colţii, i-au dezrădăcinat pe oameni din profesiile pe care le practicau înaintea războiului, schimbându-le iremediabil soarta.

Sinagogile timisorene – mari valori arhitectonice

O data cu inflorirea vietii comunitare, dupa 1867, anul reconcilierii austro-ungare sunt construite la Timisoara sase sinagogi. “Sinagoga Mare” – de rit neolog – din Cetate, a fost edificata intre 1863 si 1864. Corespondentul local al gazetei “Ben Chanania” consemna, la 4 octombrie 1865, despre valoarea lucrării “bizantin-arabe-inainte de toate, o opera de artă”. Imparatul Franz Iosef, aflat la Timisoara, in anul 1872, pentru a vedea ravagiile facute de inundatiile din aceasta zona, a vizitat aceasta sinagoga, unde a fost intampinat de Obberrabiner dr. Hirschfeld. Constructie in stil, maur, unicat arhitectonic in orasul de pe Bega, aceasta este o nestemata a orasului, care, asemeni celei neologe din cartierul Fabric, ce are o valoare greu de estimat, a devenit azi inaccesibila enoriasilor. Intre 1906 si 1910, este construita Sinagoga Ortodoxa din cartierul Iosefin, singura practicabila la aceasta ora. Cele trei sinagogi apartin azi traditiei orasului, fiind o durere, pentru toti cei care le-au vazut in perioada lor de inflorire, felul in care fiecare zi este un pas in plus spre disparitie.S-a incercat transformarea Sinagogii din Cetate in Filarmonica, lucru ce ar fi fost benefic atat pentru comunitatea locala, cat si pentru obstea iudaica, dar aceasta initiativa pare sa fi incremenit in proiect. Sinagoga din Fabric ar necesita reparatii implicand sume impresionante, pe care nimeni, deocamdata, nu se angajeaza sa le suporte. Prof. Oscar Schwartz nota in lucrarea sa despre istoria comunitatii timisorene: “Privind acest trecut , cuprinsi de cracterul efemer al vietii, ne simtim indemnati a repeta dictonul Sic tranzit gloria mundi…”. Si, totusi, pentru ca timpul sa nu mature cu nonsalanta macar unele materiale, s-ar mai putea face ceva. E nevoie, insa, de vointa, de posibilitati si, in primul rand, de credinta neclintita ca salvarea acestor edificii chiar merita efortul!

Personalitati de prima marime

De-a lungul secolelor, putem urmari rolul pe care l-au avut evreii la inflorirea vietii economice si culturale a orasului de pe Bega. Industriasi, conducatori de mari intreprinderi si banci, medici, avocati, profesori reputati, editori de ziare si reviste, membrii comunitatii mozaice au inghitit peisajul multietnic al acestor pamanturi. Pentru meritele de care au dat dovada unii reprezentanti ai comunitatii evreiesti din Timisoara, au fost innobilati cu titlul de “baron”. Cea mai de seama personalitate a evreimii banatene a fost baronul Ignatz S. Eisenstadter, din Buzias, presedinte al Comunitatii Evreilor, in 1866, si al organizatiei “Hevra Kadisha”. El a desfasurat numeroase opere de mecenat si a sprijinit propasirea socio-culturala a urbei. La inhumarea sa au luat parte 10000 de persoane din Timisoara si din imprejurimi, reprezentand toate nationalitatile ce convietuiau in Banat. Primul deputat evreu din regiunea Banatuluia fost Frederic Hajdu, iar Armin Breir a fost medicul sef al comitatului Timis. Chemarea evreilor catre profesia de gazetar s-a manifestat in modul cel mai evident si la inceputul secolului trecut, Nicolae Lendvai ocupand functia de redactor-sef al principalului ziar in limba maghiara, iar Samuel Kasztriener conducea publicatia “Temeswarer Volksblatt”. Unitatea bancara condusa de Sigismund Szana a creat edificii industriale cu peste o mie de locuri de munca, lucru care, la acea vreme, a contribuit la cresterea nivelului de trai al locuitorilor acestui oras. Directorii Fabricii “Industria Lanii”, Alexandru Naschitt si Victor Klein, erau in acelasi timp, presedinti ai Asociatiei Industriasilor din Banat. Ei se inscriu intr-o foarte lunga lista de conducatori de unitati economice, dintre care enumeram doar pe Alexandru Bernstein, directorul Fabricii de Manusi, Ernest Vermer, directorul Fabricii de Manusi, Leon Gaus, directorul Fabricii de Umbrele, Oscar Szidon, directorul faimoasei Fabrici de Bere de la Timisoara. Daca azi in Israel, Statele Unite, Canada, Germania sunt numeroase personalitati ce provin din urbea banateana, mica obste evreiasca din Timisoara, ce numara acum aproximativ 600 de suflete, are in randurile sale cateva nume ce fac cinste intregii comunitati. Sa ne gandim doar la prof. dr. Benedict Menkes, biochimistul prof. dr. Geza Deutsch, hematologul dr. Gheorghe Rudas, stomatologul prof. dr. Robert Nussbaum, prof. dr. Mihai Elias, prof. dr. Maria Neumann, o reputata matematiciana, si istoricul Victor Neumann, cercetator ce s-a aplecat, de-a lungul anilor. Asupra studierii istoriei comunitatii evreiesti banatene.

Comunitatea Evreilor în oraşul de pe Bega

Comunitatea Evreiasca din Timisoara nu ar putea fi niciodata privita ca o entitate de sine statatoare. Evolutia sa, in vremuri de deschidere, dar si in timpuri in care mintea oamenilor parea sa fi fost intunecata de microbul antisemitismului, s-a impletit, in modul cel mai natural cu putinta, cu viata cetatii. Iar locuitorii urbei de pe Bega nu au aratat, de-a lungul timpului, doar acea mult clamata “toleranta”, care insa te pune, spiritual, in neplacuta stare de “tolerat”, ci si respect, prietenie si, de foarte multe ori, o sincera admiratie. Asa cum nu putem generaliza lucrurile in rau, nu le putem absolutiza nici in bine. Chiar si in acest oras multicultural se mai intalneste cate o zvastica ratacita pe o cladire sau vreun manifest neo-legionar, dar orasul cultural Timisoara, intelectualitatea, studentimea si, nu in ultimul rand, liderii locali vin cu interes si deschidere spre membrii comunitatii. În Timişoara continuă să trăiască una dintre cele mai mari şi active comunităţi evreieşti din România. Cu o istorie care datează din secolul XVI, această obşte a cunoscut în timp perioade de înflorire şi timpuri în care numărul membrilor săi s-a împuţinat simţitor. Industria, arhitectura, învăţământul, comerţul din oraşul de pe Bega sunt legate şi de prezenţa evreilor în această regiune. În perioada interbelică a existat o viaţă religioasă dar şi economico-socială care ar trebui analizată, în profunzimea valenţelor sale. Şase decenii din viaţa comunităţii au fost legate de prezenţa Prim Rabinului, dr. Ernest Neumann Z.L., una dintre cele mai respectate personalităţi ale urbei.

Prim-Rabinul Neumann Z.L. şi peste şase decenii de păstorire

Prim Rabinul Ernest Neumann a răspândit din lumina sa interioară tuturor celor care l-au cunoscut în timp ce “lumina ochilor lui” au fost soţia (plecată înainte şi prea curând dintre noi), fiica şi Dani, nepotul de care era atât de mândru încât nu se abţinea vreodată să povestească celor din jur. Prim Rabinul a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale urbei. Considerat o autoritate în domeniul social şi religios, o personalitate de marcă, domnia-sa a impus de-a lungul anilor un respect deosebit pentru această obşte, împuţinată numeric dar care a oferit în istorie valori esenţiale în dezvoltarea oraşului de pe Bega.relaţia unică şi deosebit de caldă cu Mitropolitul Banatului dr. Nicolae Corneanu, cel care i-a fost alături în toate demersurile făcute în ultimii ani. Cei doi au stat la baza iniţierii frecventelor întâlniri inter-religioase, care au pecetluit renumele Timişoarei ca oraş al multiculturalităţii şi prieteniei.Prim Rabinul dr. Ernest Neumann Z.L. a venit la Timişoara, la încheierea studilor rabinice la Budapesta, în anul 1941. Începându-şi cariera ca profesor la Liceul Israelit, dr. Ernest Neumann a devenit în scurt timp prim rabinul comunităţii evreieşti neologe, desfăşurându-şi activitatea în sinagoga din Fabric, ca urmaş al Prim Rabinului dr. Iacob Singer. În scurt timp, tânărul rabin, a reuşit să cucerească aprecierea colegilor săi mai învârstă şi inimile enoriaşilor timişoreni. Vastele cunoştinţe, elocinţa şi simţul diplomatic l-au consacrat de la început. În tragicele vremuri ale războiului, în anii comunismului şi în cei ce au urmat revoluţiei reuşeşte, în aceiaşi măsură, să păstreze linia echilibrului, fiind un promotor convins al ecumenismului. Preşedinţia României, foruri locale, naţionale şi internaţionale i-au acordat distincţii prestigiase şi acest şir al aprecierilor pentru întreaga sa activitate îşi continuă drumul. Personalitatea sa este, poate, cel mai bine ilustrată de cuvintele Mitropolitului Banatului Nicolae Corneanu, prezente în volumul “Ideal şi împliniri”, volum îngrijit de Iulia Deleanu:
“Oameni precum eminenţa sa Prim rabinul Ernest Neumann sunt mai mult decât necesari în vremea de acum, ca unul care constituie un excepţional reper moral pentru noi toţi”.
Prim Rabinul Ernest Neumann a răspândit din lumina sa interioară tuturor celor care l-au cunoscut în timp ce “lumina ochilor lui” au fost soţia (plecată înainte şi prea curând dintre noi), fiica şi Dani, nepotul de care era atât de mândru încât nu se abţinea vreodată să povestească celor din jur.

Strada dr. Ernest Neumann

În semn de respect pentru memoria Prim Rabinului Ernest Neumann, Primăria Municipiului Timişoara a conferit unei străzi din Timişoara numele acestuia. Acest gest vine ca o recompensă postumă a societăţii civile şi nu doar a evreilor din Timişoara care l-au preţuit pe Rabinul Neumann.

Comunitatea azi

Cei aproape 700 de membrii ai comunităţii evreilor din Timişoara  beneficiază în continuare de o sinagogă funcţională, de o casă de rugăciune, de cantină rituală, centru de zi, club al tineretului. Preşedintele comunităţii este Luciana Friedmann, de profesie jurnalist.  Activitatea de asistenţă a vârstnicilor este una dintre preocupările esenţiale ale comunităţii. Dincolo de sprijinul uzual, „vârsta de aur” este vizitată periodic de tineri şi reprezentanţi ai generaţiei medii.

One Comment:

  1. Pingback: Lost end found | Cezar Vasile

Comments are closed